Nu este nevoie să arunci cauciucurile vechi după ce acestea devin prea uzate pentru automobil. Ele reprezintă unul dintre cele mai toxice deșeuri, din cauza producerii în cantități mari și a durabilității. Totodată, din cauciucuri poți face diferite obiecte de decor pentru casă și grădină la care probabil că nu te-ai gândit, de aceea îți propunem câteva opțiuni creative.
Ghivece
Leagan
Scaune si fotolii
Taburet
Masa
Chiuveta
Duminica, 25 octombrie 2015 la emisiunea „Romania Te Iubesc” s-a tras alarma privind mutilarea Parcului Natural Bucegi prin intentia de a se muta Sfinxul din locul lui, celebrul monument natural aflat langa „Babele” din masivul Bucegi.
Ce se afla in spatele acestei intentii?
Te rog sa te asezi comod si sa citesti acest articol pana la capat pentru ca TU va trebui sa iei atitudine si sa stii de ce?
Desi procesul de trecere a Bucegilor in intravilan are ca scop construirea de strazi asfaltate, defrisare de padure si construire de vile si cabane, acest lucru este doar (mai mult…)
Cea mai ieftină sursă de încălzire pe timp de iarnă: Centrala ieftina, verde pe care și-o poate construi singur orice gospodar.
Centrala bio cu compost este o invenție atribuită francezului Jean Pain (1928-1931) și poate fi construită de către orice gospodar, cu o investiție minimă.
Sistemul inovativ pe bază de compost poate să asigure fermei, casei de la țară și solarului toată clădura și apa caldă necesară pe timp de iarnă, facilități generate în mod 100% natural.
La baza centralei verzi se află, așa cum vă puteți da seama, proprietatea compostului de a genera căldură, temperaturile din interior putând atinge și 65 de grade Celsius. Mai este nevoie de o pompă, de țeavă și de plasă de oțel, iar sistemul bio poate asigura nevoile de încălzire pentru o suprafață de 1.500 de metri pătrați, timp de cel puțin 12-16 luni – după care compostul trebuie schimbat.
Dimensiunea standard recomandată pentru acest sistem este cea cu un diametru de 5 metri și înălțime de 2,5 metri.
Sistemul este folosit în multe gospodării și ferme din întreaga lume, iar în străinătate se organizează chiar și seminarii în care toți cei interesați învață cum să își contruiască singuri sursa de apă caldă și căldură.
Ca și material de bază apreciat ca fiind cel mai eficient, fermierii europeni recomandă frunzele și lemnul tocat de foioase (se pot folosi ramurile rămase în urma lucrărilor sezoniere din livezi sau parcuri). Cel mult 15% din compost poate fi reprezentat de lemn de pin, considerat mult prea ”acru” pentru microorganismele ”angajate” în descompunere.
În general, ca materiale de bază se folosește lemn verde bine tocat, o țeavă care conduce ușor căldura, o pompă și oțel de construcție folosit la garduri sau chiar gard din oțel galvanizat.
Odată ce lemnul este tocat, ridicarea sistemului se poate face în doar 6 ore, dacă se folosește și tractor cu un încărcător de mici dimensiuni.
Cum se construiește
Deloc de ignorat, ”centrala” este construită având la bază o folie de plastic groasă, precum cele folosite la amenajarea iazurilor, și care va asigura mai ales succesul primei faze de amenajare, când compostul este bine alimentat cu apă pentru a determina putrezirea lemnului. Peste folia de plastic se pune lemn tocat, apoi țeava în formă circulară și fixată de structură pentru a-și menține forma concentrică. Se repetă apoi procedeul pentru alte patru straturi de țeavă și cinci de lemn tocat (ultimul deasupra).
În privința secretelor care asigură funcționarea centralei cu compost, fermierii francezi spun că este important ca lemnul să nu fie tocat foarte fin, pentru ca bucățile să permită oxigenarea în interior și stimularea procesului de descompunere. Un alt element important este udarea permanentă în primele patru zile, în așa fel încât compostul să fie cel puțin 70% bine înmuiat. Se pare că o greșeală frecventă ce poate da peste cap planurile fermierului este ca acesta să nu ude suficient sau să nu aibă lemn crud în componența ”centralei”.
Frumusețea acestui sistem este că materiale inițiale – țeava, gardul, pot fi refolosite timp de 10-15 ani, cu aceeași eficiență.
Nu doresc nimanui sa ajunga in situatia „naufragiului” sau sa fie nevoit sa o ia de la ZERO.
Totusi, clipul urmator iti poate fi util in caz de nevoie.
Un vero mago della sopravvivenza
Questo è davvero un mago della sopravvivenza.GUARDA IL VIDEO – http://bit.ly/videoforesta
Posted by Bergamonews on 14 Decembrie 2015
Initial ai nevoie de unealta principala – un topor pentru a procura materie prima. Cu ajutorul unei pietre incorporate intr-un lemn incepi a taia lemnul folosit ca stalpi de rezistenta si acoperis ai adapostului.
Cu ajutorul unor liane, se face legatura intre ele
Pentru a te proteja de ploaie, incepe fabricarea tiglei pentru acoperis. In primul rand se realizeaza cuptorul din lut cu gratarul aferent. Apoi, cu o matrita realizata din betisoare, urmeaza modelarea tiglelor dupa care arderea lor in cuptor. Dupa acoperirea adapostului, constructia zidurilor se realizeaza din pietre si pamant.
Ca sursa de incalzire, se face un sant (de aici probabil s-au inspirat cei care au inventat incalzirea in pardoseala). La unul din capete arde focul, acesta este condus pe sub dusumea, iar fumul iese pe partea cealalta a adapostului. In interior, poti dormi linistit la caldura.
Sedere placuta intr-o tabara inedita de supravietuire. 🙂
Pentru libertate
Eusebiu Voinea
In clipul urmator vei putea urmari explicatia in legatura cu modul in care cele mai recente experiente stiintifice ne demonstreaza ca noi nu percepem lumea asa cum este in realitate, ci asa cum suntem.
Iata de ce renumitul Apostol Pavel (Saul din Tars) in epistola catre Evrei spune:
“Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”Evrei 11:1
(mai mult…)
De unde venim si inspre ce ne indreptam?
De ce suferim si care este rolul suferintei?
Inteleptii vorbesc despre percepțiile noastre ca fiind opuse lumii reale, a lumii care cu adevărat există. Cu ajutorul Ințelepciunii putem pătrunde în sistemul forțelor ascunse.
Există anumiți oameni care au sentimentul că ceva lipsește din viețile lor, că trebuie să fie ceva mai mult decât au și experimentează. Acest sentiment îi conduce către rădăcina vieții.
Ulterior, un punct din inimă este trezit în ei de către Creator, iar prin intermediul acestuia ei descoperă adevarata Ințelepciune si o imbratiseaza. Fiecare dintre noi are un punct în inimă, dar acesta este trezit în fiecare persoană în moduri diferite. Acest punct din inima se numeste „dorinta de spiritualitate”. În vremurile antice existau doar cateva, însă în vremurile noastre din ce în ce mai mulți oameni simt această chemare către spiritualitate.
Un mare intelept explică faptul că acest punct în inima unei persoane, o conduce către întrebarea „Care este semnificația vieții mele?”, iar inima este suma tuturor dorințelor noastre. Cea mai puternică dintre acestea este tânjirea după spiritualitate și este însuși punctul din inimă. Acest punct urgentează conexiunile cu ceilalți, conducand sufletul pentru a fi format prin intermediul unității.
Având intenția de a ne ușura drumul, Inteleptii au descris în cărțile lor, propria urcare către Corectia Finala, numita in religie „Mantuire”. (Gmar Tikun) și ascensiunea lor către Creator. Cu ajutorul lor descoperim aceasta nesfârșită plăcere care se află dincolo de existența noastră fizică.
Daca simti chemarea spre acesta Intelepciune Milenara, prietenul meu a creeat un atelier virtual prin care poti experimenta si tu ceea ce nu se poate explica prin cuvinte.
Pentru a te putea conecta, si patrunde in camera virtuala a atelierului, ai nevoie de un soft (TeamTalk) pe care sa il instalezi pe computerul tau. Atat softul cat si instructiunile de instalare, le gasesti accesand butonul de mai jos.
Pentru libertate
Eusebiu Voinea
Existenta pe care o percepem prin simturile noastre nu este altceva decat procesarea informatiilor primite prin ceea ce se afla deja in interiorul nostru. Existăm practic in interiorul unui câmp de lumină care umple toată realitatea fiind complet supusi dorinţei egoiste de a primi, o materie care este sensibilă la lumină.
Nu este vorba de lumina perceputa cu ochii fizici, oferita de soarele pe care il vedem zilnic pe firmamentul ceresc ci de lumina care poate lumina interiorul nostru.
Am putea fi descrişi ca o cutie care primeşte informatie prin cinci deschizături – simţurile. Simţurile noastre interpretează realitatea ca fiind în afara noastră, dar de fapt, când ceva din afara se apropie de noi, după ce l-am absorbit şi procesat conform sistemului nostru intern, aceasta este imaginea şi realitatea cu care rămânem. Nu ştim ce se află cu adevărat în afara noastră. Procesam informatia pe baza a ceea ce am denumit anterior ca stare existenta.
De exemplu, cand copilul isi intreaba mama: „ce este aceasta”? – el isi formeaza o baza de date interioara cu denumiri ale obiectelor percepute intr-un limbaj oferit de mentorul sau, mama. Ulterior, perceptia altor elemente el le va asocia cu perceptia initiala incercand sa le gaseasca o logica prin cheia oferita de mentor. Desi perceptia interioara poate fi diferita de la mama (mentor) la copil (ucenic), numele stabilit indica perceptia comuna a celor doi.
Noi nu putem şti care este esenţa luminii, ce este ea de fapt, putem doar să vedem cum ne influenţează, cum o simţim. La fel, nu putem şti esenţa electricităţii, dar învăţăm să o folosim şi îi vedem efectele.
Pentru moment, noi percepem totul prin dorina noastră de a primi, un program bazat pe calculul: „a primi maximă plăcere cu un minim efort.” Simţim numai ceea ce am simţit bine sau rău. Nu simţim sursa, de unde vine de fapt realitatea.
Nu putem recunoaşte ceva în afara noastră dacă nu avem un vas pentru acesta. Un element de stocare pe care sa il folosim pentru analiza ulteriora. Cineva trebuie să ne spună, să ne explice. Cartile scrise de Marii Intiati (Avraam, Moise, David, etc), ne ajuta sa începem a ne imagina o nouă realitate. Evident ca nu ne-o imaginăm corect, dar treptat, prin eforturile noastre, invităm lumina să lucreze asupra noastră până când ajungem în punctul în care reuşim să o vedem cu adevărat.
Studiind lumile spirituale nu o facem pentru a deveni mai destepti, ci pentru a SIMTI acea stare a realitatii pe care o descriu Initiatii Cabalisti. Apropierea de acest lucru depinde de importanţa pe care o primim de la societate şi de eforturile noastre de a fi în intenţia corectă în timp ce studiem.
Întregul meu vas de percepţie este în întregime legat de conexiunea dintre noi. Dacă intenţia mea faţă de alţii rămâne egoistă, percep doar această lume. Când încep să îmi schimb intenţia, încep să percep o lume total diferită.
Prin încercarea de a construi forma corectă de conexiune dintre noi, încercăm să ne acordăm la fel ca un radio pentru a ne potrivi frecvenţei pe care emite Creatorul.
Pentru libertate
Eusebiu Voinea
Era odată un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra soţie, pe care o îmbrăca cu straie din cele mai scumpe şi o trata cu cele mai fine delicatese. Îi dădea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea şi pe cea de-a treia soţie şi ea era cea cu care se mândrea cel mai mult în faţa regatelor vecine. Totuşi, regele trăia cu teama că această sotie îl va lăsa într-o zi pentru un altul.
Regele o iubea şi pe cea de-a doua soţie. Ea era confidenta lui şi era întotdeauna drăguţă, înţelegătoare şi răbdătoare cu el. De câte ori regele avea o problemă, putea avea încredere în ea că îl va ajuta să treacă peste
momentele grele.
Prima soţie a regelui era foarte loială şi îşi adusese o mare contribuţie în menţinerea regatului. Totuşi, regele nu o iubea pe prima soţie. Deşi ea il iubea cu adevărat, el de abia o observa!
Într-o zi, regele simţi că sfărşitul îi este aproape. Se gândi la viaţa lui plina şi îşi spuse: “Acum am 4 soţii cu mine, dar când voi muri, voi fi singur.” O întrebă pe cea de-a patra nevastă:
– “Te-am iubit cel mai mult, ti-am dăruit cele mai frumose haine şi ti-am arătat cea mai mare grija. Acum, eu am să mor, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
– “Nici vorbă!” replica cea de-a patra soţie, şi plecă fără un alt cuvânt. Răspunsul ei străpunse inima regelui ca un cuţit.
Regele o întrebă şi pe cea de-a treia soţie:
– “Te-am iubit toată viaţa mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
– “Nu!” veni răspunsul celei de-a treia soţii. “Viaţa e prea bună! Când vei muri, mă voi recăsători!” Inima regelui se strânse de durere.
Apoi o întrebă şi pe cea de-a două soţie:
– “Întotdeauna am găsit la tineînţelegere şi ajutor şi mereu ai fost acolo pentru mine. Când voi muri, vrei să vii cu mine şi să-mi ţii companie?”
– “Îmi pare rău, nu te pot ajuta de data aceasta!” replică cea de-a doua soţie. “Te pot doar înmormânta şi veni la mormântul tău.” Regele fu devastat şi de acest răspuns. Apoi se auzi o voce:
– “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita împrejur şi văzu că cea care rostise aceste cuvinte era prima soţie. Era atât de slabă, pentru că suferise mult din cauza foamei şi a neglijării sale. Adânc îndurerat, regele spuse:
-“Trebuia să fi avut mult mai multă grija de tine când am avut ocazia!”
În realitate, noi toţi avem 4 soţii în viaţa noastră: Cea de-a patra soţie este TRUPUL nostru. Indiferent cât timp şi efort investim în a-l face să arate bine, el ne va lăsa când murim. Cea de-a treia soţie este AVEREA noastră. Când murim, merge la alţii. Cea de-a doua soţie este FAMILIA ŞI PRIETENII. Indiferent cât de apropiaţi ne-au fost în timpul vieţii, ei nu pot decât să vină la mormântul nostru după ce nu mai suntem. Prima soţie este CARACTERUL nostru. Adesea este neglijat în goana după averi, bunăstare şi putere. Totuşi, CARACTERUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.
Ego-ul nu eşti TU. Ego-ul este imaginea pe care ţi-ai format-o despre tine, este masca socială, rolul pe care-l joci. El se hrăneşte cu recunoaşterea, aprecierea şi aprobarea celorlalţi. Ego-ul doreşte să aibă în permanenţă control şi este susţinut de putere întrucât emoţia de bază este FRICĂ, însoţită de celelalte emoţii negative. Omul îşi formează o anumită idee despre el însuşi pe baza raportării la ceilalţi, idee pe care o crede reală şi o poartă toată viaţa fără să realizeze că aceasta este doar umbra lui formată din gânduri, idei, concepte, etichete, judecăţi, imagini, definiţii inoculate din fragedă copilărie de către adulţii din preajma lui (familie) care la rândul lor au fost crescuţi aşa din necunoaştere.
De când venim pe lume ni se spune întâi de către familie, apoi de şcoală şi societate, că nu putem avea încredere cu adevărat în ceea ce suntem noi că fiinţe şi că trebuie să ne încredem în ceva exterior nouă şi astfel paşii ne sunt îndreptaţi pe calea ambiţiei, a competiţiei. Ne lăsăm conduşi de acea parte din noi – Ego-ul – care ne ţine departe de ceea ce suntem noi cu adevărat şi în schimb ne spune „eşti ceea ce AI”, îndepărtându-ne tot mai mult de creaţia perfectă, divină, părticică din Dumnezeu din care am venit. Începe cu lucruri că jucăriile noastre, apoi conturile bancare şi averile pe care le deţinem… şi înainte să ne dăm seama începem să ne identificăm pe noi înşine pe baza posesiunilor noastre. Ne formăm un set de credinţe precum „cu cât am mai mult, cu atât sunt mai valoros ca persoană”. Aşa ne irosim vieţile alergând după iluzii, iar copiii noştri îi creştem într-o cultură care pune accentul pe MAI MULT, pe A AVEA în loc de A FI. Iar Ego-ul îţi va cere tot mai mult, dar cu cât ai mai mult cu atât vrei mai mult, niciodată nu îţi va ajunge ceea ce ai (decât eventual pentru o scurtă perioadă de timp) şi devii conştient de faptul că alţii vor ceea ce ai tu şi vei fi tot mai preocupat să-ţi înmulţeşti averea pe de-o parte, iar pe de altă parte te vei consuma gândindu-te cum s-o protejezi. Problema este că dacă eşti ceea ce AI, dacă te identifici cu lucrurile pe care le deţii, când lucrurile dispar atunci şi ceea ce EŞTI dispare!
Tot Ego-ul ne vorbeşte de separare, pentru că el are un sistem de credinţe puternice în care cine sunt Eu este separat de toţi ceilalţi şi separat de tot ceea ce îmi lipseşte, de tot ceea ce mi-aş dori să am. Ne vedem separaţi datorită programării şi condiţionării din trecut. Dar cel mai mare neadevăr pe care ni-l spune Ego-ul este că suntem separaţi de Dumnezeu. Şi uite aşa, târâm prin viaţă toate aceste neadevăruri fabricate de Ego-ul nostru despre necesitatea şi importantă de a câştiga, de fi în competiţie cu ceilalţi, de a fi mai buni decât ceilalţi… şi aşa sfârşim prin a trăi într-o minciună.
Ego-ul te va identifica cu trupul tău, cu mintea ta, cu cunoaşterea pe care o ai, cu rolul pe care îl joci în viaţă, cu respectul şi recunoaşterea familiei sau a comunităţii în care trăieşti, cu posesiunile tale, im piedicandu-te să ai acces la latura ta spirituală, să descoperi divinitatea din tine şi să vezi adevărata ta valoare şi putere. Ego-ul defapt te ţine departe de tot ceea ce eşti TU cu adevărat, adâncindu-te într-o prăpastie fără limite.
Ego-ul pune bariere şi adevărata ta natură nu se poate exprima. Ego-ul este viclean şi îţi va da întotdeauna justificări credibile în încercarea de a nu pierde controlul asupra ta. Ignoranţa ne coboară la nivelul de sclavi ai Ego-ului, întrucât dacă nu ne trezim în conştiinţă, Ego-ul este cel care ne conduce viaţa.
Cum ne eliberăm de Ego-ul nostru? Renunţând – prin conştientizare şi înţelegerea adevărului – la tiparele mentale care ne-au fost inoculate sau le-am dezvoltat noi prin experienţele de viaţă trăite, renunţând la orgoliu, înlocuind frică cu iubire şi căutând în interiorul nostru comorile pe care le-am căutat până acum în exterior.
Adu-ţi aminte că eşti o creaţie divină a lui Dumnezeu, o fiinţă spirituală perfectă şi nu ai nevoie de ceva sau de cineva care să-ţi confirme asta!
sursa: terapiiholistice.blogspot.ro
O trupa de pantomima din Siberia participă la concursul „Britain’s Got Talent” – ediţia 2015 avand nevoie de un translator pentru a împărtăşi juriului care va fi momentul lor artistic din concurs. De ce? Reprezentaţia trupei UDI avea să surprindă prin spectaculozitatea ei cu un moment special pe care nu avem ocazia să îl vedem în fiecare zi. Membrii trupei l-au avut ca purtător de cuvânt pe prietenul lor Oleg, un tip care a făcut introducerea de rigoare prezentându-i pe cei ce aveau să surprindă atât juriul cât şi publicul din sală.
După ieşirea lui Oleg din scenă, luminile s-au strâns instantaneu şi din întuneric a apărut o siluetă umană de culoare albastră care pe un fundal muzical bine ales a început să interpreteze o coregrafie originală. Pare ca o poveste redată cu multă expresivitate prin intermediul luminilor şi umbrelor.
La un moment dat în scenă apare o nouă siluetă, de această dată de culoare roşie, după care urmează o adevărată înfruntare ce simbolizează lupta dintre bine şi rău. Finalul reprezentaţiei ne arată cum siluetele se dezintegrează într-o impresionantă explozie de confetti. Nu e de mirare că acest moment a primit patru de DA, fiind considerat ca fiind „unul dintre cele mai bune lucruri pe care membrii juriului l-au văzut vreodată” – aşa cum a subliniat pe drept Alesha Dixon.