In fata unui public „decent”, cuvantatorul specializat in „pregatirea meselor”, isi incepe zicerea cu un veritabil exercitiu:
Stimati frati, iubiti surorile. Va rugam sa stati cu picioarele indepartate, aplecati-va adanc, stand in aceasta pozitie privind printre picioare, in spate; Multumesc.
Acum, sa ne uitam imprejur si sa dam socoteala de cele vazute:
Iata, lumea s-a intors cu dosul in sus. Picioare barbatesti se clatina prin aer, pantalonii sfideaza legea gravitatiei si fetele…aaa, aceste fete, grabite isi tin fustele.
In parcare, e masina cu cele 4 roti in aer , iar un caine ar vrea sa se scarpine pe burta. BC (Biserica centrala) atinge pamantul doar prin paratraznete…desigur, acele paratraznete care au binecuvantarea ingerilor ce vegheaza inca o cruce nemistuita de foc. Un accelerat trece in viteza pe coada de fum a crucii tintuite . Innauntru, pe streasina sfintita, 2 microfoane stau neclintite, in spatele unui sacerdot ce se clatina, dand din maini, incercand sa prinda din zbor muza transcedentala. Intre timp, enoriasii strang in mana un pahar : ordinea – jos spuma, peste vinul, si deasupra fundul paharului. O picatura nu e asa de mult, dar nici macar atat nu picura pe langa.
Afara e iarna. Doar fulgii de nea cad in sus iar pe gheata boltii ceresti se balanseaza patinand perechile. Trebuie sa fie un sport tare dificil.
Sa cautam o priveliste mai fericita. Iacata o inmormantare! Printre caderea in sus a fulgilor de nea, prin voalul lacrimilor ce se inalta in zbor, vedem cum groparii pe doua franghii groase ridica sicriul. Colegii, rudele precum si vaduva cu cei trei orfani iau cate o gramada de pamant si incep sa arunce dupa sicriu. Ce diferit e sa arunci in sus!.
Intre timp, s-ar putea sa simtiti ceva dureri de spate. Va rog, indreptati-va. Precum observati, lumea sta pe doua picioare, iar dumneavoastra cu capul ridicat si cu lacrimi amare Ii puteti jeli pe cei dragi pierduti. Lumea n-a fost nicand cu susul in jos si nici acum cu josul in sus. Iata ce subit reveni lumea la normal doar prin simpla mea revenire la normal…
Nu ca-i genial?