Moda noua, muzica noua, religie noua, trend sau…o noua epoca?..
Aproape ca imbatranim si noua era ramane tot noua. Se fac cam 30 de ani de cand am auzit de sperietoarea New age. Un fel de religie care s-a gasit sa vina taman peste crestinism sa il destabilizeze si decredibilizeze.
Eram adolescent un fel de „tanaro-adult” cand mi se spunea sa am grija la pericoul new age. Se furiseaza ca un sarpe si te musca exact cand nu esti atent.
Mda…. si trist este faptul ca acum, dupa 30 de ani, aud prin randul conservatorilor religiosi inca vehiculata sperietoarea new age, care vine ca un bau bau.
Totusi, analizand pe majoritatea celor ce invoca temutul bau bau de new age, observ ca de fapt ei nici nu stiu ce inseamna new age.
Tot ce nu e raportat la „asa am pomenit„, este new age. O muzica mai deosebita care nu se incadreaza in tiparele recunoscute, e productie new age. O idee care transcede de mii de ani ca o sageata si taie prin formele stabilite acum 100 de ani, este catalogata drept idee new age, cand de fapt ea vine ca pastratoare a unei old age.
Curios este faptul ca daca ne raportam la vechile ritualuri, la vechile forme, la vechile idei si mistere, religofrenul obisnuit cu ambalajul ce contine nimicul, nu poate sa inteleaga esenta care a fost odata prezenta in ambalajul ce il tine in mana.
Asa se face ca bau bau-ul new age e mai de graba o sperietoare a faptului ca old age pastreaza inca nealterate vechiculele care pot face legatura intre sufletul alterat si capusat de energii intunecate, si sufletul lumii, scanteia Divina care poate repara si indeparta capusele intunecate ce s-au agatat de un biet suflet neinitiat.
Ah… ce limbaj am gasit si eu… unul new age.
Scuzati-ma… dar eu sunt inca in fan old age.
Nu aduc nimic nou, nu spun nimic nou, nu inventez acum roata. Ea a fost inventata deja, si noi doar ne aflam pe ea. Totul se repeta.
Ce a fost va mai fi si ce s-a facut se va mai face. Nu este nimic nou sub soare (Ecl 1:9)