Conflictul nemijlocit dintre generatii

proverbe

Cartea proverbelor incepe cu o chemare speciala. Chemarea la

intelepciune si la intelegerea cuvintelor mintii.
Aceasta parte neexplorata a corpului – MINTEA – va da tot timpul subiect de studiu atat pentru savanti cat si pentru cercetatorul simplu sarguincios.
Cine a facut mintea?…. Cine a pus in ea cuvintele?… Cartea proverbelor ne forteaza sa acceptam o inteligenta superioara, exterioara materiei insa totodata integrata in noi.
Un crestin bisericos ar raspunde cu non-salanta acestei provocari invocand intelepciunea lui Dumnezeu asezata in mintile noastre pentru a capata bun simt, dreptate, judecata si neprihanire.
Un savant ar rasturna toate fetele tezelor existente, de la Aristotel, Platon, Pitagora pana in zilele noastre si ar argumenta cu fapte stiintifice, repetabile si masurabile ca de la Big-Bang-ul creatiei si pana acum, totul este o mare evolutie a speciei umane aspirand catre indumnezeire.
Totusi, Solomon pare sa impleteasca intre cele doua teorii, aducand si prima conditie privind explorarea mintii – Frica de Domnul este inceputul stiintei.
Atunci cand respectul si teama de Dumnezeu salasluiesc in mentalul absolut, structura umana va fi alimentata prin acest concept. Astfel judecata sanatoasa, si intelepciunea se dobandeste doar prin temerea de Dumnezeu.

proverbe8

In general, in toate timpurile au existat conflicte intre generatii. Geneza relateaza imaginea edenica in care omul alimentat cu dorinta exacerbata de „a fi ca Dumnezeu”, l-a facut sa piarda teren. Insui Creatorul a dorit acest lucru cand a hotarat emanatia „…Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Gen 1:26), insa i-a creeat si mediul prielnic pentru a se dezvolta armonios pana la „maturizarea” indumnezeita.
Cand un cuplu se uneste in cunoastere intima, sunt constienti ca actiunea lor va aduce un urmas asemeni lor. Sunt constienti ca acesta va creste mare si chiar ii va depasi la un moment dat. Sunt constienti ca au de ingrijit o minte necoapta, incapabila sa isi mentina existenta insa tot la fel de constienti sunt ca la un moment dat, acesta ii va ingriji la batranete.
Cu toate acestea, in familie incep diferentele de opinie. Tatal pune o serie de interdictii menita sa ocroteasca mica odrasla, insa noul pui de om ros de curiozitate face exact pe dos. Desi admirandu-si Tatal cum culege fructe din pom, primeste instructiuni sa nu se urce INCA, pentru ca ar putea cadea. Bazandu-se pe fortele proprii, copilul neincercat urca in varf, calca neatent aterizand intr-un abis nedorit dar necesar.
Rezultatul?…. vedem cu totii.
Din Eden si pana astazi, neascultarea s-a transmis odata cu ADN-ul dorintelor, continuand inca procesul corectarii. Tanarul Timotei, Discipol al lui Pavel Apostolul scrie in epistola sa:

timotei

Astfel dar, din generatie in generatie lumea devine tot mai rea. Deaceea Inteleptul spune:
Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău….. Pentru ca aceiasi voce straina din eden spune si azi: “nu e bine cum zice tata, fa asa. Tu esti mai intelept decat el, nu-l asculta, nu vezi ca nu are logica?…”
Si tot ascultand astfel de ganduri tinerii se cred mult mai intelepti decat parintii lor.

In Daniel capitoul 12:4 citim: „Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului…. Atunci mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte.”

Forta contrabalansarii numita in crestinism Diavol, cunoaste bine acest lucru si persista cu ideea:
“tatal tau a procedat cum a procedat pentru ca nu avea destula cunostinta, dar tu…. ai cunoastere inalta, ai carte, ai studii, ca doar asa este scris. Cu trecerea timpului cunostinta va creste. Deci…. e normal cum gandesti. Mergi pe calea ta, lasa ce spun parintii, ei nu aveau cunostinta pe care o ai tu.”

Si cu astfel de amagiri, generatii intregi sunt inselate.

E drept ca atunci cand privim din punct de vedere tehnologic, vedem o evolutie semnificativa, o lume mai tehnologizata, mai priceputa, mai civilizata decat parintii nostri. Sa fie aceasta o cauza a neascultarii de parinti?
E doar inselaciune. Progresul tehnologic rezida ca urmare a capacitatii pe care Inteligenta Divina a plantat-o in om pentru ca acesta sa poata stapani pamantul, sa il exploreze si sa il PAZEASCA.
Din punct de vedere tehnologic, atlantii erau mult mai avansati. Vezi piramidele egiptene, gradinile suspendate cetatile din piatra si lucratura lor.
Atunci cand privim in timp, prin vestigii istorice vedem ca dezvoltarea civilizatiei nu este decat o repetare a ceea ce a mai fost candva. Aceasta cunostere reprezinta doar o dezvoltare partiala a mintii.

008Este ca si cum ai lumina cu o lanterna intr-un mediu intunecat vazand doar o parte a lucrurilor. Pentru a vedea mai mult, ai nevoie sa iti schimbi perspectiva de a privi, de a indrepta reflectorul in alta parte descoperind noi obiecte, descoperind o noua lume, insa pierzand din vedere pe cea anterioara. Asfel, poti spune ca ai descoperit ceva nou, insa acel nou, este tot la fel de vechi sau mai vechi decat ce ai cunoscut pana acum.

Cam asa sta treaba cu tehnologizarea. Biblia spune ca in timpul din urma cunostinta va creste. Insa nu spune nimic cu privire la ignorarea invataturilor parintesti. Practic, este doar o miscare de reflector intr-o lume inca neexplorata; intr-o parte a mintii unde nu am ajuns inca. lanterna-maxblaster-ralf-ottowDatorita caderii (din copac – pentru a folosi aceiasi metafora de mai sus), o parte din creier a paralizat si noi lucram doar cu o mica pare din el. Deaceea, cand descoperim ceva nou, inseamna ca raza de lumina asupra mintii tale, s-a miscat putin schimband perspectiva. „Cunostinta a crescut” pentru ca vedem ceva ce parintii nu au vazut. Noi le spunem, ei nu inteleg pentru ca nu vad. Ei ne spun ce au vazut ei, iar noi nu intelegem pentru ca nu vedem ce au vazut ei.

Pentru a ma explica, vreau sa ne imaginam urmatorul scenariu:

camera

„Intr-un colt al unei camere intunecate se afla un cuier iar in celalalt o floare. Parintii, care intra primii in camera, lumineaza coltul in care se afla floarea, o exploreaza, alfa detalii si… timpul lor expira. Acum e randul copiilor sa intre in camera luminand coltul in care se afla cuierul. Il exploreaza, alfa detalii si… timpul lor expira. Fiecare actioneaza acum conform informatiilor adunate. Copii spun ca acel obiect le va permite sa isi pastreze hainele decent. Parintii stiu ca o haina este mai grea si o frunza dintr-o floare nu o poate tine. Si spun : „NU. Nu se poate. Nu ai cum sa pui o haina pe acele frunze pentru ca se vor rupe.” Mai tata, zice fiul, cum sa se rupa daca e atat de stabil. Si pune haina in cuier. Vezi?… uite ca tine. Tatal nu stie decat ca intr-un colt de camera este o floare inalta, de un metru jumatate, care oricat ai incerca nu poate sa tina o haina. Si spune: Fiul meu…trebuie sa ma asculti. Daca vei continua asa, frunzele se vor rupe. Copilul rade. El stie ca acel cuier tine foarte bine haina lui. E tot inalt de un metru jumate, are tot un fel de frunze, dar poate tine haina. Parintele vede ca pe undeva copilul lui are dreptate dar nu poate sa inteleaga cum o floare pe care a stiut-o firava toata viata lui, deodata se face asa de rezistenta ca poate tinea haina fiului sau. Parintele ramane cu o frustrare neinteleasa iar copilul se umfla in pene: „Stiam eu ca sunt mai intelept”

Si scenariul continua cu urmatoarea generatie.

Sa privim exemplul de mai sus in lumina versetului 8 din prov 1.
Căci ele sunt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ din aur la gâtul tău.
Haideti sa imbunatatim scenariul:
Tanarul isi asculta tatal si incearca sa vada prin ochii lui. Intoarce lanterna si vede ca intr-un loc asemanator, intr-un al colt de camera, vede o floare de un metru jumate inaltime, seamanand cu obiectul vazut anterior. Intelege astfe ca tatal lui atat a vazut, si are perfecta dreptate. Si ii va spune : … tata, niciodata nu imi voi pune hainele in aceasta floare, pentru ca stiu ca ai dreptate. Te-am ascultat si am incercat sa vad si eu din perspectiva ta. Niciodata nu voi face cutare sau cutare lucru, pentru ca m-am uitat la ce te-ai uitat tu, am vazut ce ai vazut tu, si stiu ca ai dreptate. Insa eu am descoperit pe langa aceasta floare, o alta asemenatoare. E tot inalta de un metru jumate, are tot asa niste frunze dar sunt tari. Acelea imi pot tine haina mea. Dar voi avea in vedere toate cuvintele tale si nu voi confunda o floare cu un cuier.
Exemplul poate parea naiv, insa exact asa stau lucrurile si in realitate. Ascultarea de cuvantul parintilor arata intelepciune. Priviti in jur, si observati lumea. Cum sunt priviti copii care asculta de parinti?… Demodati?.. Fara personalitate?.. sau sunt priviti cu respect?… ca si cand ar avea o cununa pe cap. …
Pentru ca un parinte responsabil nu si-ar indemna niciodata copii la rau, insa vocile straine o pot face.

proverbe11

Parcurgand intregul curs „Gandeste liber si Creativ” vei reusi prin exercitiile prezentate sa obtii acea abilitate de a comunica eficient cu copii tai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.