Cum sa faci ca tot ce e in jurul tau sa se schimbe ca prin Minune dupa propria-ti Vointa?

Traia odata, undeva un baiat pe nume Petrica. El nu asculta de cei mai mari, nici nu o ajuta pe mama lui. Nu numai atat, dar de fiecare data necajea animalele, rupea florile si hartuia pe ceilalti copii.
.
Petrica era convins ca comportamentul lui era bun, pentru ca toata lumea din jurul lui era la fel de cruda si nu avea nici un motiv sa fie altfel decat ei. Cand pleca de acasa isi lua totdeauna un bat sau un bata pentru a se apara de dusmani. Cu acest bat, tare ii mai placea sa rupa florile si frunzele. Drept raspuns, urzica il pisca, brusturele lipea scaietii de hainele lui si arbustii il zgariau cu spinii lor. Acest lucru l-a facut chiar sa urasca plantele, asa ca, furios, le batea fara mila cu batul sau si isi tot spunea:
.
“Ce plante!”
.
Cand pisicile sareau gardul, Petrica se repezea la ele, ca un caine. Cand trecea cate un caine, el il batjocorea cu un mienuat de pisica. Pisicile se rasteau la el, pe toate drumurile, in spatele lui, iar cainii latrau la el, furiosi. Unii chiar alergau dupa el incercand sa-l muste.
.
“Ce animale!”, gandea Petrica.
.
Mereu ii tachina si ii hartuia pe copiii care se jucau in cartierul lui, poreclindu-i, si arucandu-le vorbe urate. Din acest motiv, copiii nu se jucau cu Petrica.
.
“Ce copii!” isi spunea el.
.
Viata lui Petrica era foarte trista, pentru ca, oamenii care nu erau ca el incercau sa-l evite.
.
Intr-una din zile, plimbandu-se prin imprejurimile orasului sau si avand o senzatie de mare tristete, singuratate, Petrica ajunse la o moara veche. Se aseza pe o piatra si incepu sa gandeasca cu voce tare:
.
“De ce e toata lumea asa? De ce nu e cineva ca mine? De ce este lumea atat de cruda?”

“Intreaga lume este in tine, Petrica”.
.
Baiatul incepu sa tremure, privi in jur, si vazu un batran, stand in pragul usii de la moara cea veche
.
“Cine esti tu?” intreba Petrica, surprins.
.
“Sunt un Morar. Sunt, de asemenea, un Magician, si demult doresc sa vorbesc cu tine.”
.
“Ce vrei sa spui, cu asta, ca intreaga lume este in mine?” intreba Petrica furios. “Nu este nimic in mine. Lumea este in afara. Uite-o! “, a spus el, aratand totul din jurul lui.
.
“Dar faptul ca lumea poate fi atat de diferita: buna, rea, uimitoare, amuzanta, infricosatoare, asta intr-adevar depinde de tine”.
.
Petrica se intuneca la fata:
.
“Nu inteleg. Cum se poate asa ceva?”
.
“Eu iti voi arata.”
.
Morarul a scos o bagheta magica din buzunar, a fluturat-o si a spus:
.
“Acum, Petrica, vei deveni un baiat fericit.”
.
In ochii lui Petrica, totul a inceput sa se roteasca. A inchis ochii si s-a prins puternic cu mainile de bolovanul pe care sedea.
.
Apoi, el a deschis ochii, cu un fel de simtamant nou. Petrica a vazut o pisica in fata lui, a intins mana la ea. Pisicuta a sarit departe surprinsa, si asta l-a facut pe Petrica sa rada cu bucurie.
.
Dintr-o data el a simtit cum merg lucrurile, si din cativa pasi el a ajuns in varful dealului din fata morii. La vederea florilor, sufletul sau s-a umplut de bucurie. Din cateva sarituri a coborat la moara si a observat ca de pantalonii lui se lipisera frunze de brusture, scaieti si spini. Dar, in loc sa fie furios, ca de obicei, se simtea vesel si radea.
.
“Ce amuzant! Sunt tot acoperit cu scaieti”, a zambit la Morar, chicotind.
.
“Si acum, vei deveni trist”, a spus Vrajitorul, si a fluturat bagheta din nou.
.
Totul s-a intunecat pentru o secunda in ochii lui Petrica. Clatina din cap si se uita in jur. Imaginea din jurul lui arata la fel, dar …

“Ce pisoi trist, gandi Petrica, privind la ghemul pufos de la picioarele lui. Atat de mic si singur, fara mama lui. Trebuie sa fie tare speriat, acum, pe timp de noapte.
.
Atunci Petrica isi intoarse privirea catre moara.
..
“Este atat de veche”, spuse Vrajitorului. “S-a innegrit de trecerea timpului, vantul a ros zidurile. Este atat de trista.”
.
Apoi se uita la dealul din jur.
.
“Saracele flori! Curand va veni toamna si totul va dispare. Ce trist!”
.
Dar brusc, bagheta Magicianului flutura din nou. Petrica simţi un fior si se uita in jurul lui cu teama, speriat.
.
“Ce ciudat! baigui. Este ca si cum totul ofteaza”, sopti, tremurand de frica. “Si iarba din jur este atat de inalta. Daca sunt serpi si sobolani in ea? Sunt asa de multi la moara veche!”
.
Apoi, privirea lui a cazut pe batran.
.
“In curand, noaptea va veni. Daca acesta nu e un magician bun, ci un vrajitor rau, care m-ar putea transforma cu usurinta intr-o broasca? “, gandi Petrica, continuand sa se agite.

.
Dar Morarul flutura bagheta lui din nou, si toate inchipuirile lui Petrica disparura intr-o clipa. Totul arata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nici trist, nici vesel, nici infricosator.
.
“Am fost in trei lumi magice!” a exclamat Petrica. “Una a fost fericita, cealalta- trista, iar a treia, infricosatoare.”
.
“Nu,i- a raspuns magicianul, totul a fost aceeasi lume, aceeasi moara, acelasi deal, aceleasi lucruri. Numai tu erai diferit, de fiecare data. Prima data te-ai simtit fericit, apoi trist, si apoi, mai degraba las. Bagheta mea magica te-a schimbat pe tine, nu lumea din jurul tau. Deci, Petrica, totul depinde de tine. Daca esti suparat, atunci lumea iti va parea suparata. Dar daca esti dragut, gentil, lumea iti va raspunde cu amabilitate, de asemenea. Ai inteles? “
.
“Cred ca da”, zise Petrica, pe ganduri.
.
“Ei bine, ma bucur ca intalnirea noastra a fost cu rost. Sa tii minte, Petrica, intreaga lume este in tine” si Morarul disparu in spatele usii.
.
Petrica fugi spre casa. Pe drum, el a vrut sa rupa un baţ, ca sa loveasca florile crescute de-a lungul drumului, dar se opri brusc si se uita in jur.
.
Flori stralucitoare acopereau calea si iarba se legana usor in bataia vantului.
.
“O astfel de frumusete nu ar trebui sa fie rupta sau stricata!” gandi Petrica, mergand inainte. Tulpinile lor ii mangaiau usor picioarele si florile ii ofereau mirosul lor minunat.
.
“Cat de frumos si placut este acest drum! Cum de nu am observat inainte?”, se intreba Petrica
.
In apropiere de casa, isi mangaie pisica dupa urechi. Pisica torcea de fericire, si se freca de picioarele lui. A vazut un caine din vecini, a zambit la el si l-a mangaiat pe cap. Cainele a sarit fericit dand din coada.
.
Ajuns langa copii, Petrica a spus:
.
“As vrea cu adevarat sa fim prieteni si sa ma joc cu voi. Voi sunteti baieti simpatici. Si sper sa nu va suparati pe mine pentru felul in care m-am purtat cu voi in trecut. ”
.
Vocea lui Petrica era foarte sincera si fara umbra de tristete. Copiii se uitara unul la altul, cu o mare surprindere si incepura sa zambeasca.
.
“Vino cu noi”, au spus ei. “Repede, la rau!”
.
Si iata, Petrica a fugit impreuna cu grupul vesel de baieti, spre rau.
.
Noaptea, putin obosit, dar fericit, Petrica, s-a intors acasa.
.
“Pot sa te ajut cu ceva?” a intrebat-o pe mama lui, in bucatarie. Ea a ramas tare nedumerita si pur si simplu a spus:
.
“Nu, dragule. Mananca cina si du-te sa te odihnesti.“
.
In pat, la culcare, Petrica gandea:
.
Pentru ca toti sa fie binevoitori, darnici si pentru ca lumea sa fie frumoasa si buna, eu insumi trebuie sa fiu darnic si bun.
.
——————–

Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi la fel; caci in aceasta este cuprinsa Legea si Prorocii.

Daca sunteti darnici, atunci totul se schimba in jurul vostru, fara nici o magie. Noi chiar nu avem nevoie de niciun magician, pentru ca bunatatea, dragostea, curajul si prietenia fac minuni.

sursa: shanti-spirit.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.