Ego-ul nu eşti TU. Ego-ul este imaginea pe care ţi-ai format-o despre tine, este masca socială, rolul pe care-l joci. El se hrăneşte cu recunoaşterea, aprecierea şi aprobarea celorlalţi. Ego-ul doreşte să aibă în permanenţă control şi este susţinut de putere întrucât emoţia de bază este FRICĂ, însoţită de celelalte emoţii negative. Omul îşi formează o anumită idee despre el însuşi pe baza raportării la ceilalţi, idee pe care o crede reală şi o poartă toată viaţa fără să realizeze că aceasta este doar umbra lui formată din gânduri, idei, concepte, etichete, judecăţi, imagini, definiţii inoculate din fragedă copilărie de către adulţii din preajma lui (familie) care la rândul lor au fost crescuţi aşa din necunoaştere.
De când venim pe lume ni se spune întâi de către familie, apoi de şcoală şi societate, că nu putem avea încredere cu adevărat în ceea ce suntem noi că fiinţe şi că trebuie să ne încredem în ceva exterior nouă şi astfel paşii ne sunt îndreptaţi pe calea ambiţiei, a competiţiei. Ne lăsăm conduşi de acea parte din noi – Ego-ul – care ne ţine departe de ceea ce suntem noi cu adevărat şi în schimb ne spune „eşti ceea ce AI”, îndepărtându-ne tot mai mult de creaţia perfectă, divină, părticică din Dumnezeu din care am venit. Începe cu lucruri că jucăriile noastre, apoi conturile bancare şi averile pe care le deţinem… şi înainte să ne dăm seama începem să ne identificăm pe noi înşine pe baza posesiunilor noastre. Ne formăm un set de credinţe precum „cu cât am mai mult, cu atât sunt mai valoros ca persoană”. Aşa ne irosim vieţile alergând după iluzii, iar copiii noştri îi creştem într-o cultură care pune accentul pe MAI MULT, pe A AVEA în loc de A FI. Iar Ego-ul îţi va cere tot mai mult, dar cu cât ai mai mult cu atât vrei mai mult, niciodată nu îţi va ajunge ceea ce ai (decât eventual pentru o scurtă perioadă de timp) şi devii conştient de faptul că alţii vor ceea ce ai tu şi vei fi tot mai preocupat să-ţi înmulţeşti averea pe de-o parte, iar pe de altă parte te vei consuma gândindu-te cum s-o protejezi. Problema este că dacă eşti ceea ce AI, dacă te identifici cu lucrurile pe care le deţii, când lucrurile dispar atunci şi ceea ce EŞTI dispare!
Tot Ego-ul ne vorbeşte de separare, pentru că el are un sistem de credinţe puternice în care cine sunt Eu este separat de toţi ceilalţi şi separat de tot ceea ce îmi lipseşte, de tot ceea ce mi-aş dori să am. Ne vedem separaţi datorită programării şi condiţionării din trecut. Dar cel mai mare neadevăr pe care ni-l spune Ego-ul este că suntem separaţi de Dumnezeu. Şi uite aşa, târâm prin viaţă toate aceste neadevăruri fabricate de Ego-ul nostru despre necesitatea şi importantă de a câştiga, de fi în competiţie cu ceilalţi, de a fi mai buni decât ceilalţi… şi aşa sfârşim prin a trăi într-o minciună.
Ego-ul te va identifica cu trupul tău, cu mintea ta, cu cunoaşterea pe care o ai, cu rolul pe care îl joci în viaţă, cu respectul şi recunoaşterea familiei sau a comunităţii în care trăieşti, cu posesiunile tale, im piedicandu-te să ai acces la latura ta spirituală, să descoperi divinitatea din tine şi să vezi adevărata ta valoare şi putere. Ego-ul defapt te ţine departe de tot ceea ce eşti TU cu adevărat, adâncindu-te într-o prăpastie fără limite.
Ego-ul pune bariere şi adevărata ta natură nu se poate exprima. Ego-ul este viclean şi îţi va da întotdeauna justificări credibile în încercarea de a nu pierde controlul asupra ta. Ignoranţa ne coboară la nivelul de sclavi ai Ego-ului, întrucât dacă nu ne trezim în conştiinţă, Ego-ul este cel care ne conduce viaţa.
Cum ne eliberăm de Ego-ul nostru? Renunţând – prin conştientizare şi înţelegerea adevărului – la tiparele mentale care ne-au fost inoculate sau le-am dezvoltat noi prin experienţele de viaţă trăite, renunţând la orgoliu, înlocuind frică cu iubire şi căutând în interiorul nostru comorile pe care le-am căutat până acum în exterior.
Adu-ţi aminte că eşti o creaţie divină a lui Dumnezeu, o fiinţă spirituală perfectă şi nu ai nevoie de ceva sau de cineva care să-ţi confirme asta!
sursa: terapiiholistice.blogspot.ro
