Cine’s fratii mei?…

Tata si mama si fratii mai mici, dragi surioare si b(unii) bunici, ca-ntr’un buchet ii poti numara, familia mea…

Astea sunt versurile unui cantec venit acum in minte cand ma gandesc la ceea ce in societate se numeste familie. (cantecul poate fi ascultat aici )

Ma intriga insa un fapt: “De ce Marele Invatator, si Maestrul meu  taie prin aceasta forma de gandire bazica si urca nivelul de intelegere dincolo de sfera sociala?…


Citim in Matei 12:47-50 : Atunci cineva I-a zis: „Iata, mama Ta si fratii Tai stau afara si cauta sa vorbeasca cu Tine.”  Dar Isus a raspuns celui ce-I adusese stirea aceasta: „Cine este mama Mea si care sunt fratii Mei?”
Apoi Si-a intins mana spre ucenicii Sai si a zis: „Iata mama Mea si fratii Mei!
Caci oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela Imi este frate, sora si mama.”

Niciodata nu m-au satisfacut explicatiile date de asa zisii duhovnici, pentru ca nu rezonau deloc nici cu scrierea nici cu simtamintele mele interioare.

In 2014, printr-o imprejurare, am ajuns sa locuiesc singur intr-un apartament  in al carui oras nu locuia nici o ruda apropiata.

Daca pana atunci, imparteam spatiul de locuit cu cativa prieteni iar mai inainte de aceasta locuiam cu familia, acum, fiecare si-a gasit o alta traiectorie in viata, iar eu pentru moment am ramas singur in acel apartament.

Unul s-a casatorit, altul a plecat din localitate, altul s-a mutat cu serviciul si asa am ramas pentru moment singur in locuinta.

Multi din cei care citesc aceste randuri se vor regasi citati ca parte a povestirii, intersectandu-se in relatare, dar nu voi da nici un nume.

Intr-o zi, m-a palit asa o ingrijorare aiurea. “Daca se intampla sa ma imbolnavesc, asa.. sa nu ma mai pot ridica din pat, sa am nevoie de un mic ajutor, oare cum ma voi descurca?.. Nu am pe nimeni in apropiere”.

De ce mi-o fi venit gandul asta nu stiu. Pentru ca de obicei am o sanatate de fier si functionez la parametrii maximi de eficienta 🙂

Dar s-a dovedit ca venise vremea ca sa primesc lectia Maestrului in propria experienta.

Si cum forta gandului personal care mi-a dovedit de nenumarate ori ca materializeaza rapid nu doarme nici de data aceasta, Universul se grabeste sa aduca peste mine ceea ce am gandit.

Intr-o dimineata, cand m-am dat jos din pat, m-a luat o ameteala si mi s-au taiat picioarele. O stare gripala fara precedent, ma pune la pat.

Na, na na..  . Cum nu aveam pe nimeni prin apropiere, iar facebook-ul era accesibil, pun intrebarea public…ce sa fac in caz de…?  simtomele alea pe care le aveam.

Nu trecu mult timp si primesc un sfat mai mult decat professional. Un bun si drag prieten, cunoscut de foarte multi dintre voi, (fiind persoana publica) imi da cateva denumiri de pastille si potiuni, cu indicatie precisa de administrare pe care sa le iau de la farmacie.

Bun.. dar cum sa ajung la farmacie ca nu ma puteam tine pe picioare.

Asa ca din senin, un alt prieten, cu care nu mai vorbisem de ceva timp, ma intreaba instantaneu: “ce mai faci?.. cum  o mai duci”? – Eu ii raspund, ca nu sunt prea bine dar ma descurc. Am ceva frisoane.. etc… El, se sesizeaza imediat si zice: “Hai ca vin sa iti fac un masaj, vrei?” . Ce sa zic… te astept cu mare drag.

Nu trece mult timp si se infiinteaza la usa mea, cu masa de masaj, cu tot ce trebuie. Cand ma vede in ce stare sunt, zice: “nu pot sa iti fac masaj. Ai temperatura. Dar stai aici ca merg la farmacie sa iti iau ceva”. Eu cand am auzit, ii spun si de solutia oferita de celalalt prieten si il rog sa imi cumpere.

Merge jos, si vine rapid cu medicamentatia. Imi da sa le iau si sta cu mine ceva timp. Ii multumesc pentru ajutor, timpul se scursese si pleaca omul, cu indicatia. “Ma tii la curent. Daca ai nevoie de ceva ma anunti imediat.” – Multumesc mult ii zic.

Noaptea a trecut bine, iar a doua zi ma simteam mai bine. Insa nu destul incat sa pot iesi din casa. Astfel ca deschid familia facebook si corespondez cu unii si cu altii.

Astfel, vorbesc cu o tipa care nu o vazusem niciodata, nu ne cunosteam fata in fata dar afla de starea mea. Fara sa ii cer eu, ea se ofera sa ma viziteze. Ok.. zic. Vii la un om bolnav, dar daca tot vii, te rog, sa imi iei niste fructe si iti dau eu banii aici cand ajungi. II dau adresa si …  nu dureaza mult pana  aud soneria.

O doamna draguta, minunata, cu siguranta daca citeste aceste randuri se regaseste si isi aduce aminte, intra cu bratele deschise si ma imbratiseaza. Discutam, vorbim, ii platesc fructele si ii multumesc pentru gestul ei deosebit. Se dovedeste a fi un psiholog pe masura si un suflet mare.

Timpul trecu, eu m-am repus pe picioare si abia dupa ceva timp, realizez ce s-a intamplat. Ca de obicei, pe moment nu realizez ca primesc niste raspunsuri cerute, ca tocmai mi se implineste o cerere, dar cand stau sa reflectez ulterior, constat ca tocmai mi s-a instalat programul de siguranta.

Ma gandeam ca sunt singur, si Universul mi-a aratat ca NU SUNT. Sunt muuulte persoane, agenti ai Cerului care intervin atunci cand este nevoie. Mi-a aratat ca daca am gandit ceva, imediat gandul s-a materializat iar daca m-am indoit vreo clipa, mi-a fost instalat programul de siguranta ca nu cumva sa uit ca dincolo de familia sociala, mama tata, frati surori, copii, exista familia universala, care te recunoaste dupa nivelul ierarhic spiritual si nu dupa rudenia de sange.

Cand am realizat asta, am scris pe facebook aceste ganduri, iar o alta persoana draga mie, imi scrie imediat. : “Eusebiu, chiar tu sa te indoiesti de asta?.. ” Nu stiu cu ce intentie mi-a scris acea persoana cuvintele acestea, dar stiu ca la mine a rezonat ca o lovitura intr-un cazan gol. Si atunci am lansat imediat multumirea catre Cel ce guverneaza totul si am zis: “Iarta-ma ca m-am indoit, iarta-ma ca nu am vazut ceea ce altii au vazut in mine de mult. Iarta-ma ca sunt gol, dar umple-ma cu bogatia Ta”.

Astfel, am invatat din experienta ce inseamna cuvintele Maestrului: oricine face voia Tatalui Meu care este in ceruri, acela Imi este frate, sora si mama.

Atunci mi s-a clarificat de ce pun mai mult pret pe familia Universala decat pe familia sociala. Ma simteam cumva vinovat ca nu simt ceea ce societatea ma invata ca ar trebui sa simt. Ma simteam oarecum vinovat ca nu ma pot manifesta atat de apropiat cu cei din familia de sange, dar nici nu vroiam sa o fac formal.

Atunci am fost eliberat de aceasta vina. Atunci mi-a fost dat sa inteleg ca dincolo de legea sociala, legea guvernamentala, este Legea scrisa in inima, care ne calauzeste si care ne ofera  perspectiva, directie si identitate.

Misiune: Iubeste, dar nu formal si egoist, ci autentic. Multumeste, dar nu de complezenta, ci din recunostinta. Iarta, dar nu de forma, ci profund. Stabileste-ti legaturi cu familia de care esti atras. Sufletul tau stie mai bine misiunea ta decat oricine altcineva din jurul tau. Fii autentic, fara teama de parerea altora. Atunci vei cunoastea adevarata libertate.

Pentru libertate
Eusebiu Voinea - gandeste liber si creativ

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *