Terapia spirituala a bolilor autoimune

O veche istorioara talmudica relateaza cum,un om calatorea singur si, la un moment dat este atacat de un lup; reuseste sa scape cu rani usoare si merge mai departe gandindu-se la aceasta intamplare. La un timp, se intalneste cu un leu; lupta cu acesta este mult mai grea, este ranit dar totusi, scapa cu viata si isi continua drumul, cu gandul ramas la intelesul acestor intamplari. Intr-un final, se intalneste cu un sarpe; acum veninul sarpelui ii afecteaza mintea si uita tot ce a patit mai inainte. („Veninul” ataca partea rationala a mintii semanand otrava indoielii)

Cele trei animale se regasesc in multe istorisiri biblice, iar exegetii evrei sustin ca ele exprima metaforic cele 3 exiluri ale poporului evreu si ale sufletului omenesc: exilul egiptean, babilonian, si exilul edomic care ilustreaza starea actuala a societatii omenesti: indepartarea maxima de Dumnezeu, incapacitatea de a-si aminti trecutul si originea sa si incapacitatea de a constientiza starea de instrainare si boala.Totodata, povestea de mai sus arata evolutia progresiva a starii de boala: din afara inauntru si de jos in sus,culminand cu imbolnavirea inteligentei rationale,cand omul nu mai poate deveni constient de starea sa.

Sistemul imunitar poate fi considerat, metaforic vorbind, de natura feminina,cu referire la felul in care se raporteaza el la self, adica,atunci cand functioneaza in mod optim,recunoaste selful, structurile proprii asa cum sotia isi recunoaste sotul si sufletul se raporteaza la Dumnezeu. Atunci cand sufera disfunctionalitati, se creaza o situatie in care,sistemul imunitar devine incapabil sa recunoasca celulele proprii,sanatoase si ajunge chiar sa produca anticorpi care ataca structurile normale.Vorbim asadar, de aparitia bolilor autoimune si ,lucru foarte interesant, toate exprima trasaturi feminine in manifestarea lor.

Cea mai reprezentativa boala autoimuna este lupusul,si nu intamplator, numele i se asociaza cu lupul,simbolul exilului .(bolile autoimune sunt numite, in genere, „bolile exilului” in medicina veche.) Medicina moderna categoriseste lupusul in grupa bolilor de colagen, structura proteica ce conecteaza intre ele toate tesuturile. Lupusul creaza goluri, spatii goale in aceste structuri si subliniez acest concept: „golul”- „separatia” pe care il gasim in toate bolile autoimune,fie ca vorbim despre spatii goale in substanta alba a sistemului nervos (scleroza multipla), goluri in zonele paroase (alopecia areata) sau spatii goale de pigment in cazul vitiligo-ului.

Conceptul acesta a golului, separatiei este deosebit de important fiindca ideea se traieste intens la nivel psihologic prin sentimentul deconectarii, a rupturii, de Dumnezeu si de ceilalti oameni.

Medicii evrei din secolele trecute,considerau ca radacina problemei sta in felul in care cineva intelege doctrina Tzimtzum-ului, adica a contractiei divine in procesul Creatiei. Invatatul Itzack Luria sustinea ca, pentru a crea lumea finita, Dumnezeu si-a retras Lumina infinita pentru a crea un spatiu aparent gol in care sa poata subzista lumea. Acum daca,cineva percepe ideea aceasta in mod literal, corpul lui va trai efectiv durerea instrainarii, care va produce la randul ei spatii goale, durere si inflamatii in diferite organe. La nivel personal, psihologic si social, bolnavul se simte rupt de sine, de ceilalti, si instrainat de Creatorul sau. Un bolnav de lupus eritematos sistemic nu suporta lumina soarelui si evita orice contact social. Sufletul sau se afla in exil; golul spiritual se manifesta in plan vertical si orizontal.

Ca un prim pas in terapia spirituala a bolilor autoimune, bolnavul trebuie sa constientizeze ca simtamantul parasirii lui de catre Dumnezeu si a absentei Acestuia din lume, este o problema de perceptie pur subiectiva; El este intotdeauna cu noi si controleaza orice aspect al vietii noastre.

Domnul Iisus Hristos a trait El Insusi pe Cruce ,ca om,durerea aceasta de nedescris a sufletului omenesc,durerea instrainarii: „Eli,Eli,lama sabactani?” De aceea, la Cruce incepe si terapia psihoneuroimunologica, fiindca El Insusi spune ca este cu noi in toate zilele,pana la sfarsitul veacului.

Revenind la lupus, boala aceasta simbolizeaza identitatea gresita; transpunerea in altul,la mai multe nivele.Criza majora a vremurilor pe care le traim este urmatoarea: nu numai ca nu stim cine suntem cu adevarat ,dar ne asumam si ceea ce nu suntem.Consecutiv, sistemul imunitar considera selful ca fiind ceva strain si lupta impotriva lui.Familia intra in disolutie si societatea postmoderna proclama inexistenta lui Dumnezeu.

Acelasi fenomen al identitatii pierdute face ca toate bolile autoimune sa fie greu si de multe ori, gresit diagnosticate;isi deghizeaza simptomele in alte afectiuni. De aceea lupusul este considerat o boala a Sarbatorii de Purim, cand totul este deghizat: o calitate feminina (dressing up!). Lasand la o parte aspectul simbolic,femeile sunt ,in procent mult mai mare, afectate de boli autoimune,in perioada fertila.La barbati,procentul de imbolnavire este mult mai mic,insa mortalitatea este mult mai mare comparativ cu a femeilor .Intr-un studiu recent publicat in februarie 2016 se arata faptul ca rata de mortalitate a barbatilor este dubla decat a femeilor,in cazul lupusului sistemic.

Chiar daca au aparut tot felul de tratamente moderne imunosupresive, pacientii barbati,bolnavi de lupus,mor totusi in numar mare,din aparent alte cauze.

Un alt simptom –concept ,in toate bolile autoimune, este oboseala,care apare ca semnal al oricarei disfunctionalitati a sistemului imunitar.Ea este tranzitorie in boli acute sau, poate persista pana la instalarea Sindromului de Oboseala Cronica. In sens spiritual,hotararea de a merge inainte, de a persevera pana la sfarsit,fara a obosi, este insasi esenta Tesuvei; proces continuu si stradanie de a ne duce mantuirea pana la capat. Este vital necesara marturisirea : expresie verbala a pocaintei, pentru ca inima sa fie vindecata. Marturisirea sincera este ca o lumina reflectata; un raspuns al sufletului la chemarea divina ; in fond un fenomen intrinsec tot de natura feminina.

Teoretic orice boala poate intra in remisie; poate trece din starea dinamica inapoi in starea ei potentiala. Punctul de translatie este puterea sufletului numita recunostiinta (Hod); daca ea, recunostiinta, nu este exprimata mereu, fata de Dumnezeu si fata de ceilalti oameni,va apare confuzia,la toate nivelurile: spiritual nu mai discernem ce este bine si ce este rau,,ce este fals si ce este adevarat, nu mai deosebim selful de non-self si apare impietrirea inimii fata de ceilalti oameni si fata de Creator .Este punctul in care s-a petrecut lupta lui Iacov cu Ingerul; victoria lui a fost incununata de aflarea adevaratei identitati exprimate prin adevaratul sau nume. Zona in care suntem vulnerabili este totodata si forta prin care putem invinge,astfel incat in multe cazuri bolile noastre au si un sens adanc, spiritual.

Natura si trasaturile feminine ale sistemului imunitar reprezinta totodata cheia intelegerii procesului de vindecare.Vindecarea sufletului depinde de puterea de natura feminina care este Intelegerea ( Binah)(„inima lui va intelege, se va intoarce si va fi vindecat” Isaia,40.31). Spre deosebire de puterea rationala, caracteristica masculina (Hohmah) (care se intreaba mereu: de ce mi se intampla asta?) , puterea feminina a sufletului accepta simplu Voia lui Dumnezeu; („Iata roaba Domnului; Fie mie dupa cuvantul tau! Luca 1: 38)

Autor:
Viorel Bota, medic, psihoterapeut cu studii profunde de Cabala, teologie ortodoxa si practician al diferitelor terapii complementare