Simbolul Sabatului

Lumea fizica, numita si lumea efectelor sau lumea corectarii, este ghidata pas cu pas prin simboluri pentru a putea cuceri lumea spirituala numita si lumea cauzelor sau lumea reala.

In acest sens, marii Avatari ai lumii, Invatatori, Rabini, Maestri spirituali toti au folosit limbajul lumii fizice pentru a urni „sufletele cazute” sa se miste spre „casa”. Adica sa faca pasul de la starea PAMANT si sa urce prima treapta a scarii spirituale, apoi inca una si inca una… pana urca toate cele 125 de trepte ale corectarii spirituale.

Pentru ca limbajul fizic nu poate defini lumea spirituala, intelegerea acesteia nu poate avea loc decat cu ajutorul analogiei abstracte care se dezvolta prin:

– Simboluri
– Arta (muzica, poezie, pictura, sculptura, etc)
– Rugaciune

Nu exista corespondente ale lumii spirituale in cele fizice, si deaceea limbajul lumii noastre NU POATE sa descrie in cuvinte aspecte ale lumii spirituale. („Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, …” – 1Cor.2:9). Deaceea, toti cei care au incercat sa explice in vreun fel Imparatia Cerurilor prin prisma lumii fizice, s-au folosit de SIMBOLURI. Imparatia Cerurilor se aseamana cu….. este ca…. Ba mai mult.. Yeshua Ben Iosif din Nazareth – Iisus – a spus: „….Caci iata ca Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.” (Luc.17:21)

Siddharta Gautama Budha a cautat sa afle cauza suferintei si s-a dedicat eradicarii ei. Dupa lungi cautari ale celor mai potrivite cuvinte, reuseste sa stabileasca „Calea nobila cu 8 brate” care formeaza inima Budhismului. Totusi, oricat de buna i-a fost intentia, adeptii sai nu au reusit nici dupa 2500 de ani sa elimine suferinta ca si atribut al lumii fizice, desi simbolismul folosit facea trimitere catre o alta lume.

calea nobila a budhismului

Astfel dar, vedem „miei de paste”, iepurasi, brad de Craciun, Mosi costumati in rosu si reni, candele arzand in diferite sarbatori, zile speciale, ritualuri speciale, semne (cruciulite, stelute, bratari de tot felul) toate avand singurul scop simbolistic de a vorbi omenirii despre lumea reala, lumea cauzelor.

Deaceea, religiile nu aveau cum sa foloseasca alte instrumente spre povatuirea enoriasilor decat cele care pot transcede sufletul (Simboluri, Arta, Rugaciune).

Ca orice element din lumea fizica, si simbolurile din aceasta lume au proprietati fizice. Adica nastere, maturitate si moarte. Totul in lumea fizica se manifesta in cicluri. Natura se manifeste ciclcic (Iarna, primvara, vara, toamna. Zi si noapte cu toate proprietatile lor). Toamna pomii isi scutura frunzele ca primavara sa le renasca iar. In acelasi fel si simbolurile au aceleasi proprietati. Se nasc, isi indeplinesc misiunea, apoi mor ramanand doar niste relicve care ne arata un trecut. Ele insa sunt semne purtatoare de sens pentru ca ele reprezinta limbajul Naturii adica un Limbaj Sacru.

De ex:
simbolistica cifrei 2

Dupa cum spunea si Platon: „Dumnezeu a creeat toate lucrurile dupa siboluri geometrice si dupa numere”, deducem prin rationament logic : „Natura este o umbra a spiritului”. Prin urmare, un simbol este ceva formal care duce catre sus.

Dealungul timpului s-au dus numeroase dispute dogmatice in numele teologiei sustinandu-se ca puncte de doctrina niste semne, niste simboluri, atribuindu-le valoare fizica si pierzand astfel din vedere adevaratul obiectiv sau scop pentru care au fost creeate.

Un astfel de simbol aprig discutat a fost si este inca simbolul Sabatului. Faptul ca Sabatul este UN SEMN adica un SIMBOL, gasim adesea scris in scrierile vechi ebraice cat si in Biblie.
holy
„Sa nu care cumva sa nu tineti Sabatele Mele, caci acesta va fi intre Mine si voi si urmasii vostri un semn dupa care se va cunoaste ca Eu sunt Domnul, care va sfintesc.” (Exod.31:13)

„Le-am dat si Sabatele Mele, sa fie ca un semn intre Mine si ei, pentru ca sa stie ca Eu sunt Domnul care-i sfintesc.” (Ezec.20:12)

„Sfintiti Sabatele Mele, caci ele sunt un semn intre Mine si voi, ca sa stiti ca Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezec.20:20)

laitman

Dr Michael Laitman, un veritabil invatat evreu spune in cartea sa „Atingerea lumilor spirituale”:
„Cum poate o persoană să ajungă la realizarea importanţei spiritualului fără a experimenta spiritualitatea? Această realizare vine exact în starea de vacuum spiritual, atunci când persoana este deranjată de lipsa chiar şi a celei mai mici percepţii a măreţiei spirituale. Adică persoana simte că este departe de Creator, incapabilă să se schimbe.
Eforturile pe care persoana le face în această stare (numită „munca zilnică”) dau naştere importanţei dobândirii percepţiei spirituale, numită Sabbath. Este momentul în care persoana nu are nevoie (şi de fapt este
interzis) să muncească asupra sa, ci este obligată să observe Sabatul, astfel încât să nu piardă darul Creatorului.”

Observam astfel ca asa cum „impartasania” sau „Cina Domnului” se foloseste de simbolul vinului si al azimilor din lumea fizica pentru a conduce catre arhetipul pentru care a fost creeat („Apoi a luat paine; si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si le-a dat-o, zicand: „Acesta este trupul Meu care se da pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” – Luca 22:19) la fel si simbolismul Sabatului conduce catre arhetipul pentru care a fost creeat.

Blocarea ideologica asupra unui simbol atribuindu-i valoare fizica si pierzand sensul lui arhetipal, nu face decat sa conduca spre o mortificare socio-culturala a practicantului blocand astfel transcedenta sufletului in lumea spirituala, cunoscuta in limbaj profan „cresterea in credinta”.

Deaceea a spus Iisus – (Yeshua Ben Iosif) : „Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre.” (Mat.23:13)

Astfel dar, sabatul reprezinta dobandirea perceptiei spirituale, stare in care persoana ajunsa la acest stadiu experimenteaza odihna, oprindu-se de la munca asupra propriei persoane si dedicandu-se observarii Creatorului.

Deaceea si Pavel in Epistola catre Evrei cap 4 scrie:
„Sa luam, dar, bine seama, ca atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu.”

El vorbeste in acest capitol exact despre simbolismul sabatului aplicat arhetipal. Astfel, asa cum corpul fizic are nevoie de odihna refacandu-se dupa munca fizica, la fel corpul spiritual intra „in odihna Lui” pentru refacere spirituala. Si la fel cum dupa o zi de sabat (de odihna fizica) urmeaza o saptamana de munca, la fel se intampla si in urcarea treptelor spirituale. Apoi… urmeaza O ALTA ZI DE SABAT – dupa o saptamana, iar Pavel scrie: „El hotaraste o alta zi… (Evrei 4:7) pentru o odihna CA CEA DE SABAT „Fiindca cine intra in odihna Lui se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.” (Evrei 4:10).
Defapt, intreg capitolul 4 din Evrei vorbeste despre Arhetipul pe care simbolul sabatului il poarta.

De ce sabatul?

Sabatul luat ca simbol prin cinstirea zilei calendaristice de sambata poarta exact sensul arhetipal pentru care a fost creeat.
In acest sens te invit sa citesti si articolul Legea si Vremurile.
Sa luam de exemplu drapelul unei tari. El reprezinta un simbol, un semn distinctiv care arata prin insasi natura sa, identitatea unui popor.

nava maritima cu steag
Navele avantate pe apele globului poarta vizibil drapelul tarii careia apartin. Astfel, fara a fi nevoie de rostirea vreunui cuvant, conversatie, intrebare sau raspuns, cel care va vedea drapelul arborat pe vas va sti de unde vine, ce echipaj are la bord, ce limba foloseste si sub a carui comanda este.
A purta steagul Germaniei, a vorbi romaneste si a actiona in stil american, nimeni nu te poate lua in serios si a te considera de incredere pentru ca elementele tale de identificare nu corespund. Cel mai probabil vei fi luat drept un terorist, un spion sau un kamikaze, si nu te astepta sa ti se raspunda la cereri, nu te astepta sa fii crezut si nici ajutat. Tu insuti emiti un mesaj carei nu i se poate raspunde rational. Tu insuti arati semne de incoerenta si decribitizare ceea ce in lumea astrala sunt numite „emotii incoerente”. (vezi mai mult in articolul „Vibratia universala”)

A aspira catre percepera maretiei spirituale si a intra in odihna Lui, folosind un alt simbol decat cel creeat special pentru a duce catre aceasta, este o iluzie, o desertaciune si goana dupa vant.

Pentru libertate
Eusebiu Voinea
Eusebiu Voinea - gandeste liber si creativ

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.