Picǎtura din ocean

Într-o zi, o mamǎ îşi duse fiul sǎ vadǎ oceanul. Împreunǎ au privit cum acesta îşi împrǎştie cu gingǎşie stropii dincolo de mal.
“Priveşte, acesta este puternicul ocean” îi spuse mama fiului. În acest timp, o micǎ picǎtura numitǎ Dewy asculta.
“Asta e interesant! De ce îi spune oceanului ‘puternic’?” se întrebǎ Dewy.
“Tu chiar vrei sǎ ştii?” o întrebǎ oceanul.
“Da, chiar vreau sǎ ştiu!” a rǎspuns picǎtura.
“Întâi, trebuie sǎ pleci într-o cǎlǎtorie”, spuse oceanul “şi când te vei întoarce îţi voi spune rǎspunsul”.
Oceanul a arucat douǎ valuri, iar Dewy a zburat spre cer, scânteind în soare.
Apoi, un nor negru a apǎrut pe cer, acoperind soarele.
“În sfârşit!” spuse norul. “Te aşteptam. Acum cǎlǎtoria poate începe.”

Norul a strigat vântul, iar vântul l-a cǎrat pe umerii sǎi din ce în ce mai departe de ocean. Nu a fost uşor pentru puternicul vânt sǎ care un nor atât de mare şi greu, dar l-a purtat în lung şi în lat pânǎ când un tunet zgomotos strǎbatu cerul.

“Aici câmpul are nevoie de apǎ”, a tunat norul. Pânǎ atunci, el nu vǎrsase nici o picǎturǎ de apǎ. Uşurat, vântul s-a oprit imediat şi Dewy s-a grǎbit ascultǎtoare spre pǎmânt.
În timp ce cǎdea spre pǎmânt, picǎtura era aşa de grǎbitǎ, încât o luǎ înaintea prietenelor ei.
“Trebuie sǎ mǎ întorc în ocean, pentru ca el sǎ îmi spunǎ de ce este numit ‘puternicul,’” spuse Dewy.
Deodatǎ, un fir de grâu îi spuse: “Picǎturǎ, vrei sǎ îmi potoleşti setea mai întâi?”
“Sunt aşa de grǎbitǎ,” spuse Dewy, “dar dacǎ ai nevoie de ajutorul meu, atunci rǎmân” şi a stat cu grâul pânǎ când acesta s-a copt.
“Mulţumesc, picǎturǎ, eşti foarte binevoitoare!” spuse grâul, iar Dewy a plecat sǎ îşi continue cǎlǎtoria.

***

Dewy se prelingea în jos pe tulpina de grâu, ca pe o pantǎ, când se pomeni într-un pârâu.
“Încotro te îndrepţi?” întrebǎ ea pârâul.
“Mǎ îndrept cǎtre râul repede ce se varsǎ în puternicul ocean,” râspunse acesta.
“Atunci mergem în aceeaşi direcţie,” spuse Dewy fericitǎ.
“Da, dar mai avem mult de muncǎ pânǎ acolo,” o avertizǎ pârâul.
“Minunat, imi place sǎ ajut!” a rǎspuns Dewy.
Pârâul înainta şuierând fericit, iar picǎtura se distra continuându-şi drumul în interiorul lui. Dar în curând, Dewy şi celelalte picǎturi au întâlnit nişte pietre mari în calea lor, care i-au blocat drumul pârâului.
“Picǎturi!” strigǎ Dewy. “Haideţi sǎ eliberǎm drumul.” Şi a început sǎ lucreze rapid împreunǎ cu prietenele ei, reuşind sǎ elibereze o porţiune de drum pentru ca pârâul sǎ poatǎ înainta. Când şi-au încheiat treaba, pârâul i-a mulţumit lui Dewy spunându-i: “Eşti o picǎturǎ foarte rǎbdǎtoare. Mulţumesc!”

***

Curând, picǎtura a pǎrǎsit pârâul şi s-a aruncat în râul rapid.
“Încotr-o te îndrepţi, râule?” îl întrebǎ Dewy.
“Mǎ îndrept cǎtre puternicul ocean,” îi rǎspunse râul.
“Atunci voi merge cu tine,” a spus Dewy.
Ea a mers împreunǎ cu râul, când, deodatǎ, au întâlnit o barcǎ. Barca se grǎbea şi ea tot cǎtre ocean.

“Micuţǎ picǎturǎ, sunt foarte grǎbitǎ. Vrei sǎ mǎ împingi şi sǎ mǎ ajuţi sǎ înaintez mai repede?” o rugǎ barca.
Din moment ce şi Dewy se grǎbea, a înţeles ce mare nevoie avea barca de ajutorul ei şi împreunǎ cu celelalte picǎturi, au purtat barca înainte.
“Mulţumesc!” spuse barca plecând mai departe. “Eşti o picǎturǎ foarte puternicǎ.”

***
Oceanul era foarte aproape. Dewy deja îi putea auzi valurile zgomotoase. Dar o tânǎrǎ femeie strigǎ la ea de pe ţǎrm: “Oh, picǎturǎ, mǎ poţi ajuta sǎ am grijǎ de copilaşul meu?”
“Sigur!” spuse Dewy şi rǎmase alǎturi de mamǎ şi de copil.
Ea a avut grijǎ de copil, l-a spǎlat, s-a jucat cu el, i-a cântat cântece de leagǎn. Copilul s-a simţit bine şi în siguranţǎ.
Când a venit timpul sǎ îşi ia rǎmas bun şi mama şi copilul au fost foarte recunoscǎtori.
“Mulţumim!” au spus ei. “Eşti o adevǎratǎ prietenǎ!”

***

Cum Dewy nu a mai vǎzut pe nimeni care sǎ aibǎ nevoie de ajutorul ei, a fugit sǎ salute oceanul.
“Ce fericit sunt sǎ te vǎd din nou!” a exclamat oceanul îmbrǎţişând mica picǎturǎ.
Dewy era nespus de fericitǎ. Nemaiputând sǎ aştepte, ea îi adresǎ întrebarea al cǎrei rǎspuns era atât de nerǎbdǎtoare sǎ îl afle : “Aşadar, de ce ţi se spune ‘puternicul’ ocean?”
“Mi se spune ‘puternicul ocean’ pentru cǎ fiecare picǎturǎ este foarte binevoitoare, rǎbdǎtoare, puternicǎ şi o prietenǎ adevǎratǎ pentru tot ce este viu,” spuse oceanul mândru. “Eu sunt fǎcut dintr-o mulţime de picǎturi care sunt unite într-un tot unitar. Puterea noastrǎ stǎ în unitatea noastrǎ. Împreunǎ suntem puternicul ocean!”
“Acum odihneşte-te, Dewy.” Spuse oceanul. “Probabil eşti obositǎ dupǎ cǎlǎtorie.”
Şi o linişte totalǎ s-a lǎsat peste ocean.

de Shoshana Glizerina

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Anti-spam: complete the taskWordPress CAPTCHA


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.