Edenul… Ah Edenul.
Imaginile plastice cu decor frumos au reusit sa reduca valoarea textului biblic cu incarcatura spirituala la un nivel idealistic cu iz dezamagitor (1844). Si totusi, fiecare dintre noi experimentam episodul Genezei. Vezi Geneaza (facerea) cap 2 si 3.
Parintii, planuiesc „in secret”, fara ca restul „ostirii” sa stie, conceperea unui omulet dupa chipul si asemanarea lor. Dupa 9 luni, acesta se naste. Traieste intr-un eden langa parinti, fara griji, fara probleme. Are mancare, are adapost, protectie si iubire. Intalneste o serie de reguli si ‘SA NU-uri” care cu timpul devin curiozitate.
De ce nu ma lasa mama sa ma joc cu focul?
Si astfel privind catre pomul cunoasterii, cand mama nu e acasa, incearca „fructul oprit”. Hi… am comis-o!… Cand mama vine, nu stiu unde sa ma ascund. Totusi… recunosc ca Gigel, cel cu care a spus sa NU ma joc, mi-a zis sa fac asta. Greseala ireparabila dar incep sa gust din urmarea neascultarii.
E logic ca parintii stiu mai bine si din aceasta cauza lanseaza o serie de legi care sa ghideze copilul pana va avea maturitatea sa foloseasca cu intelepciune prizele si curentul electric.
Urmeaza rebeliunea varstei adolescentei in care copilul stie mai multe decat parintii. El a gustat din pomul cunoasterii si acum stie tot. Parintii, care pana acum au fost pentru el dumnezei, sunt nimeni in fata lui. Deaceea, urmeaza
Iesirea din eden.
Anturaj, prieteni, orizontul unei cariere de succes. Niste „ingeri” strajuiesc intrarea in fostul eden, astfel incat niciodata sa nu te poti reintoarce. Timpul nu il mai poti intoarce. Nu mai re-devii copil la mama acasa. Cu toata cunostinta acumulata, incepi a realiza ca pentru a manca se cere truda. Pentru a-ti construi un adapost, se cere sudoarea fruntii. Spinii si palamida invadeaza ogorul care il muncesti cu atata truda, in sudoarea fruntii pentru a supravietui si a rezista intr-o lume egoista si in goana dupa a strange cat mai mult pentru ei nepasandu-i de tine. Astfel, urmeaza
„Intoarcerea” catre Dumnezeu.
Dam dreptate parintilor si incepem a visa catre edenul pierdut. Ne gandim a dobandi o libertate ca in eden, visam la un venit pe masura, o pensie cat mai rapida si un o viata cat mai lunga. Ajunsi la batranete, ne dorim cu ardoare odihna si tihna avuta in pantecul mamei, si cu aceasta dorinta, reflectam la „pacatul” de a manca din fructul cunoasterii. Realizam ca totul este desertaciune si goana dupa vant si slavim parintii pe care am dori sa ii mai vedem macar o clipa.
Cu cat dorinta revederii lor creste, cu atat se apropie si clipa in care pribegia ia sfarsit si ajungem
in sfarsit „ACASA”.
Caci din tarana ai fost luat, si in tarana te vei intoarce. Geneza 3:19
Chiar crezi ca Adam este de vina pentru ca tu suferi acum?
Pentru libertate
Nice analogy Eusebiu!
Edenul poate fi pierdut sau castigat , depinde din ce parte il vrei, din partea celui care se limiteaza la prezent sau a celui care cu adevarat vrea sa revina la Edenul pierdut , cand totul va fi refacut!