Plantatie in beton

Intr-o dimineata ma trezesc extrem de naucit. Vis sau premonitie?.. Nici una nici alta. Lectie de viata sau imagini SF?.. hm…. am aflat talcuirea din zambetul larg al sotiei.

Da… pentru cei care nu stiu inca, a fi casatorit nu este chiar roz, asa cum si a fi singur nu este intodeauna senin de albastru ca cerul…

Dar sa revenim.

Un vis ciudat imi preumbla prin albul noptii „trezindu-ma” in fata casei parintesti sub directiva autoritara a tatalui meu. Pentru cei care nu stiu, la momentul care scriu, tatal meu este tintuit la pat de mai bine de 9 ani transformandu-l in opusul a ceea ce era in puterile sale. Un om hotarat, fara frica de munca, autoritar si mereu cu idei clocite noaptea, puse in practica ziua, si refacute iar si iar in zilele urmatoare. Ma obisnuisem sa lucrez fara rost, la porunca tatalui, constient fiind ca maine vom strica tot ce am facut azi. Dar na…. fantezia si datoria de a face ceva, nu conteaza ce, ma scotea din casa de cum se iveau zorile, ca de… aveam treaba. Era pacat sa lenevesti, chiar daca trebuia sa lucram ceva ce maine stricam si o luam de la capat.

Ei… cu asa copilarie si tinerete, dupa 9 ani in care tatal meu a devenit exact invers, fara idei, fara prea mare discernamant si fara putere de munca, nici macar cu vointa de a se plimba pe afara, imi apare in vis si imi da o „misiune de facut”.

Ia bormasina asta si fa gauri in betonul asta din 50 in 50 cm ca va trebui sa plantam rasadul asta.

Ma uit la el, ma uit la rasad, niste firave plante de ardei, vinete si rosii, ma uit la bolta de deasupra trotuarului lat de vreo 2 metri si lung de cca 10 metri, si ii zic: „Pai aici la umbra vrei sa le plantam”? – Pune mana si fa cum am zis… Mda… in vis ma execut…

Incep sa fac gauri in beton….pentru ca aveam de plantat ceva la umbra unei bolte de vita de vie, dar…fara logica pentru mine.

Ma trezesc naucit. Nu-i rea ideea… torni beton, apoi faci gauri pana dai de pamant si plantezi. Apoi, nu mai e nevoie nici de sapat nici de plivit, si in plus, cand intri sa culegi roadele nu te incarci de noroi pe picioare. Asta in teorie…:)

Povestesc visul sotiei….ea.. pe masura ce povesteam zambea si mai tare, ajungand cu gura pana la urechi. Dupa finish… ea imi zice:

-Si?.. nu ai inteles?..

-Ce sa inteleg? zic eu…

-Ai mult de furca cu mine, eu sunt betonul in care esti nevoit sa gasesti o solutie pentru a putea planta ceva bun…

-Hm…. interesant vis. Dar mai interesanta constientizarea sotiei.

Uneori, in viata apar situatii extrem de dificile care la prima vedere nu au nici o sansa de a le razbi. Si totusi, pana si in betonul solid si impenetrabil, se pot face gauri pana se ajunge la pamant fertil, unde sa pui semintele de azi pentru a culege roadele de maine.

Nu te teme sa fii diferit.

A gandi diferit, creativ si liber, deschide usa multor posibilitati.

Pentru libertate
Eusebiu Voinea - gandeste liber si creativ

 

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *